Armando
Un performer împărtășește o poveste personală adevărată. Ansamblul ascultă, apoi construiește o serie de scene improvizate inspirate de temele, imaginile și emoțiile din acea poveste — nu de povestea în sine.
Despre
Armando (numit după Armando Diaz) este un format de lungă durată construit pe relația dintre adevărul personal și transformarea fictivă. Monologistul nu dirijează scenele; ansamblul trebuie să găsească ceea ce a rezonat și să meargă cu asta. Cele mai bune Armando-uri se mișcă între profund personal și spectaculos teatral, unite de un nucleu emoțional comun.
Cum se joacă
- 1
Un performer — monologistul — împărtășește o poveste personală adevărată ansamblului și publicului. Povestea ar trebui să fie specifică, personală și emoțional autentică. Durează de obicei 3-5 minute.
- 2
Monologistul se retrage. Ansamblul începe o serie de scene improvizate inspirate de poveste.
- 3
Scenele nu ar trebui să recreeze povestea literal. În schimb, explorează temele, imaginile, sentimentele și relațiile din ea în contexte fictive noi.
- 4
Monologistul poate reveni între scene pentru a adăuga noi reflecții sau amintiri declanșate de ce tocmai a văzut.
- 5
Ansamblul termină forma când materialul tematic se simte pe deplin explorat.
Variante
- -Monologist invitat: invitați un non-performer să împărtășească o poveste — un membru al comunității, o figură locală, un student. Răspunsul ansamblului devine un act de ascultare autentică.